De o saptamana zbor perechea de voiajori. Porumbita este sperioasa (continua sa fie asa desi nu i-am dat motive) insa cu porumbelul nu am probleme, vine fara frica langa mine (ultima data a incercat sa-mi aterizeze pe cap). La prima eliberare pe anul asta (dupa doua serii de oua limpezi) porumbita mi-a lipsit doua zile si alte doua s-a chinuit sa-si faca curaj sa intre in mica "voliera". In acest timp, porumbelul a fost eliberat de doua ori in incercarea de a "recupera" porumbita. A venit intr-un final pe plasa custii (ca data trecuta) cand toti ceilalti erau inchisi si am reusit sa o prind.
Azi le-am dat drumul din nou si am vazut ceva mai mult curaj la porumbita. Au coborat pe pamant si au ciugulit tencuiala, pamant si pietricele. Necazul este ca e si o zona periculoasa pentru ca e patrulata intens de pisicile vecinilor. Nu pot sa eliberez rotweiller-ul ca devine o amenintare pentru vecini asa ca stau cu inima cat un purice de fiecare data. Imi trebuie un sorecar.
A intrat intai porumbelul si dupa o vreme a intrat si porumbita si asta e un mare pas inainte. Am pus intr-o cusca de plasa amplasata pe voliera cele doua porumbite stinghere, Roller Oriental incaltat si Voltata neagra. Le-am folosit ca un fel de "dropperi", pentru a insufla curaj porumbitei.
Trebuie neaparat sa le fac un tarc mare, inchis complet cu plasa pentru a-i proteja. Asa vor putea cobori pe pamant in siguranta iar cand vor iesi la zbor, vor folosi trapa aflata in partea superioara a tarcului. Incerc sa-i obisnuiesc sa coboare numai in tarc. Voi avea grija sa aiba acolo tot ce le trebuie.
Si desigur, si cainele sorecar... ca sa nu fiu nevoit sa controlez rata natalitatii la pisici :P . Si nu as mai avea trai cu fetita mea. A propos de asta, conform decretelor promulgate de ea, nu am voie sa-i tai ratza, cele trei gaini care au mai ramas, nici cocosul care trebuia sa-l tai ca fusese muscat de gat de catelusa si care avea probleme cu echilibrul (a murit la prima ploaie zdravana), iepurii am voie doar sa-i dau degeaba sau sa-i vand
Catelusa lipseste deja de multa vreme (am gasit-o moarta, mancase otrava dar nu i-am spus fetitei mele care continua sa o astepte si mai lasa cate o lacrima cand isi aminteste - de asta nu am voie inca sa aduc un alt catel). Probabil ca am niste vecini care nu ne au la inima dar, cum toata lumea spune ca ne iubeste, probabil ca cei care mi-au otravit catelusa nu sunt de pe planeta asta. O sa incerc sa fac un detector de OZN-e.
ce frumos ca te gindesti la simtamintele celei mici...God bless!
ReplyDeleteMultumesc.
ReplyDelete